07.12.08
La FJSC - cu stangul…
M-am dus zilele trecute cu o prietena pe la FJSC sa imi iau brosura. Eu - interesata, ea - obligata. Scopul era altul, dar daca tot eram prin zona….”hai sa trecem si pe acolo” 
Imi dau inalnire cu ea la Obor la metrou(ca ea avusese treburi p-acolea…) la doua jumatate. Ea la doua deja era in statie, asteptandu-ma 
.Fireste ca am intarziat si la Obor am ajuns la 3 si 5 minute. Imi iau cateva castane bine meritate, imi apasa de cateva ori sapca peste ochi si ma pune sa ii car geanta… Imaginati-va o fata in adidasi, blugi, tricou, sapca… cu o geanta. Problema nu ar fi fost asta, ca stiti cum e, eu ma fac ca nu ma vad, deci nu ma vede nimeni, dar problema era ca fata avea geanta cat geamantanul cu care eu plec la munte… in plus, mai avea in el si un pui de doua kilograme, pentru care isi facea griji ca se strica.
Ajngem la Politehnica. Iesim de la metrou mai intai… in fata noastra, nimic, gol, pustiu… Binenteles, atunci cand sunt doua iesiri, eu ies intotdeauna pe cealalta. Mai intai, interbam cu cuplu de francezi unde este facultatea……mare greseala! Apoi ne dam noi seama ca chestia aia mare din fata noastra arata exact precum cladirea din poza. Intr-adevar, in sfarsit am ajuns la FJSC 
. Yupyyy!
Hmmm, cica etajul 6… ce tare, ca pe forum , ma gandesc eu intr-un moment total de inspiratie. Prietena cu care eram se grabea rau de tot… dar rau de tot dupa cum a facut… Intru in facultate (aici, va rog, muzica mai tare!) si.. niste scari. Am urcat pe scari un etaj, pana sa fim lesinate si sa vedem ca avem lifturi. Acuma pt cei care stiu fizica, se da urmatoarea problema : La etajul unu urci in lift, si cand apesi spre 6, el coboara .OK, poate trebuia sa iau asta ca un semn… ceva de genul, lasa-ne, nu mai incerca, nu vezi ca nu poti?!!! Asta e…
Ce se intamplase de fapt? Eu apas pe 6, prietena pe 4 (si cred ca a mai apasat si pe alte butonase 
) . Liftul o ia in jos, moment in care ne uitam una la alta si ne intrebam … cu o gandire si un IQ care intrece jumatatea tarii ” De ce o ia liftul in jos? Ytaaaa! “
La subsol…ca la subsol, intuneric, ( nu era apa ), gunoi 
, cateva caramizi… si atat. Bubu iese din lift, enervata cum era si da sa plece. Liftul da sa inchida usile, dar eu, eroina zilei, m-am pus intre ele si nu l-am lasat sa plece fara ea (observati loialitatea). O chem inauntru, iesim la parter si de acolo ea nu mai vrea sa urce in lift. Dai si urca … In fine, iau brosuri, plecat de acolo, indreptat spre punctul Y al hartii.
Fireste, cum un om are ghinion o zi intreaga, la fel si Bubu, a venit degeaba dupa mine, nu a rezolvat nimic. Eh ce sa-i faci, uite parte buna, nu ti s-a stricat puiu’!
07.06.08
Ia-ma acasa!
Ma numesc Fifi, dar pot invata usor orice alt nume. Sunt un maidanez de talie foarte mica, dar cred ca ma trag dintr-un neam de cockeri, pentru ca am urechile si nasucul ca al lor. Am doar 3-4 luni de cand sunt pe pamantul asta. Acum locuiesc in curtea unui betiv care ma bate in fiecare zi si nu-mi da sa mananc nimic. Pe sora mea a vandut-o cu 20 de lei. Vreau si eu sa scap de el ! Ajutor !!! Sunt cuminte, pap orice si sunt tare iubitoare. Sar de bucurie cand cineva ma baga in seama sau ma mangaie. Sunt un catel loial si ma atasez foarte repede. Sunt plina de viata si foarte sanatoasa ! Nu vrei sa fii tu stapanul meu ?
07.05.08
Vând diplomă de bac pe un kilogram de porumb…
Invăţământul românesc clar nu mai este ce a fost cândva. Dacă acum puţină vreme în urmă oamenii cu scoală erau stimaţi, respectaţi şi consideraţi adevaraţi oameni de bază, astăzi se pare că situaţia este cu totul alta. Profesorii nu mai sunt respectaţi, pe baza lor se fac tot felul de glume, de la o zi la alta, cât mai porcoase, de preferat. Elevii se duc la scoală ca să îşi facă prieteni, ca să iasă şi ei undeva, ca să îşi măreasca lista de prieteni de pe messenger, ca să râdă şi cei mai mulţi sunt obligaţi de părinţi. Invăţatul nu mai este prioritar, lucru care s-a dovedit şi la examenul de bacalaureat din anul acesta, 2008. Read the rest of this entry »
06.28.08
Cuptor…
Iarna nu e bine, vara nu e bine… ideea e ca animalele iarna nu se plang. Vara in schimb, e jale…
La pestii mei (care sunt de apa rece) temperatura aproape trece de 30 de grade, deci practic se sufoca in bazin. Am incercat sa le fac ventilatie, am incercat sa ridic jetul deasupra apei, am incercat sa pun o sticla inghetata in apa din acvariu…degeaba, temparatura scade doar cu un, doua grade. Singura solutie e un chiller, dar costa cam 1000 euroi… Trebuie sa imi iau, desi multi imi spun ca e o nebunie. Patesc ca Dennda cu scuterul ,acum o inteleg…cred.Stai linistita, nici pe mine nu ma intelege nimeni, cum vreau sa dau 1000 euro pe un aparat de racire a apei. Mie nu mi se pare o stupizenie, dau banul o data si vara acvariul va fi ok, mai ales ca imi plac carasii si ceva imi spune ca voi tine mult timp acesti pestisori de apa rece. Daca ma gandesc ies mai ieftin cu un chiller ca daca stai sa socotesti, consuma mai mult ventilatia si sticlele la congelator decat un chiller(pe o perioada mai lunga de timp), si nici nu e nociv, plus ca isi face treaba bine… Carasii sunt pesti excelenti, fiecare are personalitatea lui, nu sunt ca altii care se misca precum roboteii. Astia rup frunzele, fac mizerie, sunt nesimtiti si porci, asta imi place la carasi, nu te plictisesti de ei. Cer mancare intr-una cascand gura cat pot de tare atunci cand te vad in fata lor sunt simpatici rau. La temperatura asta ma mir ca inca mai mananca…
Nici pitzipoanca Lulu nu o duce prea bine…
II e cald, nu mai doarme…Mi s-a facut mila de ea si am citit eu pe un forum strain ca altii le uda vara. Am zis…”What the hell?” o ud si eu . Acum sa va spun de ce am facut-o pitzipoanca. Am luat-o usor, am dus-o la baie, o tineam in mana si o udam usor, in final s-a speriat de apa si a sarit pe chiuveta. Am luat-o usor si am pus-o in acvariu inapoi (sta intr-un acvariu mare si gol de 120 litri ). Pitzipoanca nu s-a mai culcat pana nu si-a aranjat blanita, s-a “pieptanat” cu ghierutele si s-a uscat ca deh, se murdarea de talaj. O jumatate de ora a stat sa se usuce, dar nu-i nimic, vreau sa o invat cu apa, in seara asta ii mai fac o baita. Pana se invata. Toti hamsterii din lumea beau apa. A mea NU . Ea e mai smechera. Trebuie sa-i dau mereu o tona de fructe si legume zemoase, ca ea se sperie de apa….
06.27.08
Amintiri din copilarie
O prietena mi-a dat pe messenger linkul de la desenele Capitan Planet, stiind ca eu m-am uitat (ma uit) mult la desene. Staim perfect intro-ul, dar nu imi aduceam aminte ce desene erau.Dupa ce am vizionat un episod, am o stare extraordinara, parca am intinerit cu 10 ani.Desenele erau difuzate pe tvr.
Ms inca o data, daca mai gasesti desene care se dadeau acum 10-15 ani la tv, abia astept sa le vad
Tot asa, mai erau niste desene pe tvr2,alea erau preferatele mele. Actiunea se petrecea intr-o societate franceza. Nu mai stiu cum se numea fata, stiu doar ca prima litera incepea cu litera C si suna frantuzesc. Tatal ei murise si tot ce mai avea era un mic catelus alb cu care se plimba in oras si maica-sa care se va imbolnavi si ea. Desenele alea erau fantastice, daca imi poate cineva sa-mi spuna numele desenelor(care am inpresia ca era si numele fetei),i-as fi tare recunoscatoare. Melodia de sfarsit era “I’ll stay by you”, The Pretenders parca. Fata era blondua parca si la inceput arata un filmulet cu ea care zbura si era cu cainele ei care se agatau de niste papadii care zburau
Daca mai stiti cum se numeau, lasati un comm aici …de 10 ani ma chinui sa imi dau seama numele acestui desen… cred ca toata viata voi avea o obsesie pe aceasta tema.Oricum, clar ca alea erau cele mai frumoase. Si Capitan Planet “e cu batai” (putin, si nu e violent) :p dar are scop educativ, nu doi monstrii din galaxii diferite care se bat pt…. pokemon (altceva nu mi-a trecut prin cap)
OMG OMG OMG,AM GASIT CEVA FANTASTIC(apasa aici) :X:X
Am gasit si desenele
Merci Omepheus!!!
“”The Perrine Story” este adaptarea romanului “En Famille” a lui Hector Malot si este povestea unei fetite care, impreuna cu mama sa fotograf, calatoreste prin Europa intr-o caruta trasa de un magarus. Ele se indreapta catre un mic satuc din nordul Frantei, satul natal al tatalui ei mort, unde ele de fapt nu sunt dorita, lucru nestiut de catre Perrine, din cauza casatoriei neautorizate a tatalui ei cu mama ei.
Nenorocirea le loveste si mama ei se imbolnaveste. Perrine este nevoita sa vanda totul, inclusiv pe magarusul Palikare, pentru a cumpara medicamente. Mama ei moare insa la Paris, dar inainte ii spune fetei ca ea trebuie sa il faca pe bunicul ei sa o iubeasca inainte ca acesta sa afle cine este ea. Dupa multe peripetii si dificultati Perrine ajunge in satul tatalui ei unde afla ca bunicul ei este cel mai bogat om din sat si detine fabrica care hraneste intreaga populatie. Ea se angajeaza la aceasta fabrica si incepe sa se apropie de bunicul ei fara ca acesta sa stie cine este ea…
Serialul a rulat la noi pe la mijlocul anilor ‘90 si a fost unul dintre serialele cele mai de succes” (www.desenelecopilariei.blogspot.com)
Mai sunt 3, dar tu iei 1
Realizeaza o naratiune pronind de la enuntul:”Esti inaintea unui examen important din viata.La un moment dat,simtindu-te nesigura pe tine,ceri strangerea unei sume de bani pt mituirea profesorilor. Banii se strang si sunt si acceptati. Dupa doua ore de la inceperea examenului, timp in care tu iti termini lucrarea,o vezi pe prietena ta cea mai buna, facandu-ti semne disperata. Ii arunci fituica ta, moment in care ti se ia lucrarea si ti se anuleaza.Amandoua sunteti date afara din examen”
PS:sa zicem ca e fictiv ca sa nu intre nimeni in belea 
06.26.08
“Eşti un prieten adevărat!”
Ce poate fi mai ciudat decât un om care îşi dă pumni în piept şi strigă în gura mare că el e un prieten adevărat şi nici nu s-ar gândi să-şi lase apropiaţii baltă? Am auzit asta azi: “Eu sunt o persoană în care se poate avea încredere!” Oooh da,deja din afirmaţia asta parcă încep să mă îndoiesc. Afirmaţia de mai sus am spus-o şi eu, chiar de câteva ori, până mi s-a întâmplat să conştientizez faptul că nu sunt o prietenă chiar atât de bună. Buna dispoziţie e la pământ şi încrederea e ruinată.
Suntem conştienţi că “prieten adevărat” este doar un termen prin care definim o loialitate ceva mai puternică decât a altora şi un cumul de sentimente de care nu suntem total conştienţi,dar nu le putem numi concret, sentimente care oscilează în funcţie de zi şi starea de spirit pe care o avem.
Este interesant faptul că atunci când te întelegi bine cu cineva şi nu există divergenţe în comunicare, îl numeşti prieten adevărat, iar persoanele care îţi vor binele şi îţi spun verde în faţă care este problema cu tine şi te cred bolnav la motoraş, îi numeşti doar “ prieteni buni” sau chiar mai simplu de atât, prieteni.Partea tristă e ca noi căutăm prietenii falşi.
In realitate, Read the rest of this entry »
06.23.08
Informatii proaspete despre traficul din Bucuresti
Termometrele cresc incet si depasesc 40 de grade.
In trolebuzul 66 lumea isi face vant cu hartii, reviste, avantaie, geamantane, fiecare cu ce gaseste . Eu deja intarziasem, nah, pentru sustinatorii horoscopului, eu sunt sagetator si mereu intarzii (neintentionat desigur). Era deja tarziu, trebuia sa NU intarzii de data asta ca incurc si alte persoane cu care trebuia sa ma vad. Alerg disperata dupa trolebuz, ma urc in el, era sa fiu strivita de usi. Dupa 3 minute de mers, masina s-a oprit si a inceput sa claxoneze insistent. Troleu’ tot statea si tot claxona si statea si statea si soarele imi batea direct in fata si stateam in picioare si masina tot statea si claxona puternic. Imi scot intr-un final castile din urechi si aud batraneii cum se mirau langa mine: “Nu se poate asa ceva, i-a luat taica-su strada…Este de neconceput…”. Toti erau cu privirile in fata si cu gurile cascate. Read the rest of this entry »
