- Te-ai uitat dragă la băiatul vecinei de la 7 ?
- Care tu, a lu Mărioara?
- Da. Eu nu am mai vazut o aşa năzbâtie de copil !
………………………………………………………………….
De multe ori auzim conversaţii cel puţin identice ca cea de mai sus. Sunt vorbe scoase din gurile persoanelor mai în vârstă care sunt veşnic nemulţumite de “tineretul din ziua de astăzi”.

Mi s-a întamplat să ajut astăzi câteva persoane şi niciuna nu mi-a spus măcar un “ms”. Două litere nu au putut să scrie… Trebuie să recunosc că m-am simţit prost, deşi le-am ajutat fără un anumit scop. Era binevenit un mic cuvintel compus din două litere precum “ms”, aşa, măcar doar pentru ideile şi timpul pe care l-am pierdut. Cel mai dur mi se pare atunci când cineva doreşte să îl ajuţi şi ţi se adresează cu “bă” (uneori chiar şi cu “fă”), “idioato”, “tâmpito” ,că doar tu nu te superi ,sunteţi între prieteni, nah, te superi de la un cuvânt. De când au devenit astea cuvinte de adresare. “Bună” nu se mai foloseşte?
Deşi stau pe messenger toată ziua, doar cu foarte puţine persoane vorbesc binedispusă şi lejer, tocmai pentru că această cale de comunicare a devenit una prea vulgară şi idioată, în care circulă o groază de stupidităţi de la o persoană la alta, acest lucru ducând direct la incultură. Despre incultură voi vorbi puţin mai târziu.
Atât în statul Romania cât şi în lumea întreagă, problema este copilul. Copilul, încă de la cele mai mici vârste, încearcă să imite persoane pe care le stimează (şi credeţi-mă, copiii aleg cele mai proaste exemple pe care încearcă să le imite).
Ca să dau şi un exemplu, butonam acum câteva luni pe la televizor şi la postul “Acasă Tv” vedeam mulţi copilaşi (cam de 12, 15 ani) care ţipau încântaţi, mai să le dea şi o lacrimă. “WTF?” , îmi zic în gând şi mă forţez să las pt câteva momente să vadă şi io despre ce este vorba. Pe scenă erau RBD , nu scriu numele întreg că mi-e să nu îl stâlcesc (din respect pt copilaşi) . Erau două Read the rest of this entry »